Descrizione
In occasione del 243' anniversario del sisma che distrusse Oppido antica, a seguito del quale fu fondata l'attuale Oppido, pubblichiamo una poesia in vernacolo scritta dalla concittadina Teresa Iaria, tratta dal volume "Chiju chi cunta" edito dalla Barbaro Editore.
Ricordiamo con commozione gli oppidesi periti durante il Grande Flagello, a memoria della nostra storia e della nostra identità.
5/2/1783 - 5/2/2026: Nel ricordo dell'Antica Oppido
A RROVINA I OPPITU VECCHJIU
Ammenza a li livari
A fini i nu senteri
Nci staci nu paisi
Ch'i porti sunnu chjiusi.
Di carri e di figghjioli
Si sentunu i rrumuri
Di casi u hjiarbu nesci
Prima ancora mu brisci.
Li turri du casteju
Si ijzanu a lu cielu
A porta a munti e a ijusu
Lu borgu teni chijusu.
Di corpu, nu boatu
Si senti, terremotu!
Cu fuji e si rrimina
Ancora a terra trema.
Cu rresta senza hjiatu
Nda n'angulu rribbatu
Cu grida e si rricogghji
Cu la prescia li figghji.
No ncesti cchjiù i vidiri
Lu tempu pe fuhjiri
Li casi si nghjiuttìu
A luci scumparìu.
.........
Ora chi bravi anni
Passaru i sti malanni
A turri ancora teni
U cunta chiji peni
I cu voliva u scampa
E verzu l'artu u jiunta
Quandu u spietatu solu
Nda timpa fici u volu.
Di lu paisi i porti
I tandu sunnu aperti
Non hannu cchjiù tenuti
Di Oppitu i segreti.
T.I.